Interviu Mihai Tatulici: "Ziaristul nu a fost niciodată imparţial"

Cei 44 de ani de carieră jurnalistică l-ar îndreptăţi să fie arogant, însă Mihai Tatulici, ”cel mai tânăr ziarist din România”, aşa cum se autocaracterizează, îşi doreşte să fie naiv din nou. În tonul său calm se ascunde dezamăgirea faţă de presa autohtonă căreia îi lipseşte ”conştiinţa profesională intactă”. Cu o personalitate puternică şi o viziune realistă, jurnalistului îi este tot mai străină lumea modernă, o lume a superlativelor.

"Avem o mare calitate: ne prefacem excepţional de bine"

Ce vă bucură?

Faptul că trăiesc.

Vă este frică de ceva?

Într-un mod foarte vag de Dumnezeu.

De ce foarte vag?

Pentru că am cunoştinţe foarte puţine despre El.

Cum mai e să fii jurnalist în România, astăzi?

Îngrozitor! E foarte neplăcut din cauza halului în care trăim şi a lipsei de credibilitate a României, a societăţii şi a meseriei noastre. E vai de mama noastră!

Asta înseamnă că deontologia nu mai stă la baza formării unui tânăr jurnalist?

De mult! Mă întreb dacă a stat vreodată, la modul propriu, pentru că noi avem o mare calitate: ne prefacem excepţional de bine.

În această situaţie, cum se mai poate face presă într-o perioadă în care totul se reduce la moguli?

Nu sunt foarte sigur că totul se reduce la moguli, e o meserie pe cont propriu. E o meserie individuală, nu e egoistă, e individuală. O faci cu sângele, cu viaţa, cu conştiinţa şi cu talentul tău. Nu o faci nici cu mogulul, nici cu colectivul, nici cu prietenii. O faci de unul singur. Dacă eşti tare, rezişti. Dacă nu, mori.

"Ziaristul nu a fost niciodată imparţial"

Spre ce se indreaptă jurnalismul autohton? Spre politică, şantaj, credibilitate sau corupţie?

Spre nici una. Spre rumeguş, adică spre tabloide, spre mizerie, spre lipsa de educaţie, de stil, cultură, rafinament, spre lipsa de aspiraţie. Se duce către beci.

În acest caz, mai are rost să îşi dorească tinerii să facă presă?

Are, pentru că mai există o şansă să ne salvăm.

Mai poate fi considerat imparţial un jurnalist din moment ce acceptă alegerile preferenţiale ale politicienilor?

Ziaristul nu a fost niciodată imparţial. Eu nu sunt atât de fraier sau de naiv încât să cred că o personalitate nu are punctul său de vedere. Nu e imparţial, are punctul lui de vedere. Iar vectorii de opinie asta au: punctul lor de vedere. Cel mai important e sa îl aibă pe al lor, nu să îl împrumute de la alţii.

"Greşelile mi le asum"

Care este cel mai mare păcat al mediei autohtone?

E foarte complicat. E singura întrebare la care trebuie să mă laşi să mă gândesc, să îl aleg pe cel mai greu din multe păcate. Lipsa de personalitate!

Presa autohtonă nu are o identitate?

Exact!

Mai poate fi numită presa a patra putere în stat?

Nu a fost niciodată. Este prima, dar nu în România. În România e la fel ca toate celelalte puteri: e ultima.

Vă tentează să reluaţi un proiect asemănător celui de la Tele7ABC?

Nu, sunt alte vremuri. Acum trebuie să traieşti altfel, e alt ritm. Asta e o altă etapă a vieţii, a societăţii. Aş fi desuet.

Până unde credeţi că trebuie să meargă tinerii jurnalişti în cazul în care sunt nevoiţi să facă un compromis?

Dacă ai forţă morală, te poţi salva de orice.

Nu este o viziune puţin boemă?

Nu, e o viziune foarte normală. Talentul şi forţa individuală te pot salva de orice. Eu nu stau să judec câte compromisuri face fiecare, nimeni nu face asta.

Asta înseamnă că dvs. nu aţi făcut compromisuri?

Să fiu foarte sincer, greşelile mi le asum. Dar nu am fost pus niciodată într-o situaţie în care să accept ceva. Dacă publicul socoteşte că am făcut compromisuri, e treaba lui. Eu asta am vrut!

"Deocamdată nu fac nimic altceva decât să mă documentez, pentru asta am fost în Noua Zeelandă"

Atunci, părerea publicului nu contează?

Ba da, contează întotdeauna. În timp ce unii fac istoria, alţii o scriu. Eu o să o scriu.

Este pusă la indoială credibilitatea unui formator de opinie, având in vedere cel mai recent exemplu, relatat de toate publicaţiile?

E o prostie! Dacă citeşti codul deontologic, şi ţii cont de statementul lui Gold Corporation, iţi dai seama că e o prostie. Lumea va continua să finanţeze delegaţii de jurnalişti, pentru documentare, fără nici o încălcare a codului deontologic. Că unii îşi permit luxul să îl încalce, e treaba lor. Deocamdată nu s-a petrecut nimic, decât o vizită de documentare, finanţată şi este o procedură mondială. Majoritatea celor care au scris au fost în asemenea vizite de documentare finanţate. E o prostie!

Ce trebuie să inţeleagă un viitor ziarist din asta?

Trebuie să vadă ce scriu cei care au fost în această vizită de documentare şi după aceea să îi judece. Deocamdată, nici unul nu a scris nimic, nici nu a zis nimic.

În 2008 condamnaţi proiectul Roşia Montană, iar acum aţi mers în această vizită. S-a schimbat ceva între timp?

Până în acest moment, nu! M-aţi auzit pe mine spunând ceva? Am făcut vreo emisiune? Aşteptaţi să vedeţi ce gândesc! Deocamdată nu fac nimic altceva decât să mă documentez, pentru asta am fost în Noua Zeelendă.

Totuşi, credeţi că acceptarea acestui proiect va aduce beneficii economice României, aşa cum s-a întâmplat în cazul Noii Zeelande?

Noi suntem proşti! Statele occidentale care ne cer acum superstandarde ecologice şi-au distrus mediul, au câştigat bani şi după aceea au avut pretenţii ecologiste. Noi nu am câştigat bani, nici nu ne-am distrus cine ştie ce mediul şi acum ăştia ne pun să respectăm condiţii, fără să avem bani. Dacă nu ai bani, nu poţi respecta mediul; ca să îl respecţi, îţi trebuie bani. E de preferat ca România întâi să se dezvolte economic, aşa cum e Occidentul şi după aia să devenim ecologişti. Pe noi ne-a pus naiba să devenim întâi ecologişti, deşi, dacă ne căutăm în buzunare, nu avem nici un ban. De ce noi ar trebui să fim habotnici şi ei nu ? Industriile americană, chineză, rusească, germană au poluat mult. În regiunea Rhurului o să vedeţi cât au poluat industriile minieră şi metalurgică. Acum sunt habotnici ei, le convine, că au bani. Noi nu avem. Cum dracu’ să faci ecologie? pentru ecologie iţi trebuie bani, mulţi bani!

Atunci, de ce credeţi că statul român s-a înhămat la astfel de angajamente, ştiind că nu le poate suporta din punct de vedere financiar? Doar pentru a se face vizibil?

Nu, pentru că sunt proşti! Au negociat ca nişte slugi. Au negociat tratatul de aderare la Uniunea Europeană în genunchi. Dacă ăia ne puneau să ne punem coarne, ne puneam şi coarne, atât de proşti suntem. Noi nu am avut niciodată personalitate istorică. Uită-te la polonezi, ce vot dau normelor europene: n-a vrut preşedintele homosexualitate, nu a intrat homosexualitatea în Polonia. Aşa a vrut poporul polonez şi aşa a vrut conducătorul lor, că au personalitate. Noi nu avem!

"Meseria asta se face cu sentiment"

V-ar placea să fiţi elev al acestei şcolii de vară?

Da, foarte mult. Pentru că e un mediu care îmi aduce aminte de tinereţe, mi-ar plăcea să fiu naiv din nou.

Aţi declarat într-un interviu că “sunt învăţat să amestec foarte mult sentimentele personale cu defectele acestei meserii”. Care sunt acestea? E greu ca la finalul programului să închizi în birou grijile meseriei?

Nu poţi, meseria asta nu îţi permite. De aceea există acest amestec permanent. Pentru că meseria asta se face cu sentiment. Nu poţi fi funcţionar la Primărie şi să fii şi ziarist. Nu poţi fi măturător şi să fii şi jurnalist. Eu m-am amuzat la îndemnul unui politician să facem două-trei meserii. Dacă eşti ziarist, nu poţi. Este o meserie care te mănâncă de dimineaţa până noaptea şi câteodată şi toată noaptea. Este o meserie care te devorează, iar dacă nu o faci cu pasiune, nu eşti ziarist.

Atunci, implicarea afectivă în această meserie este unul dintre defecte?

Da, cel mai mare dar şi cel mai spectaculos.

Este un defect constructiv?

Depinde. Dacă foloseşti toate astea pentru un mesaj care să îi ajute pe ceilalţi să fie mai deştepţi şi mai încrezători în ei, da. Sunt şi situaţii în care mari escroci au folosit această încărcătură sentimentală ca să prostească o mulţime de oameni.

Elena GHERASIM