Interviu Liviu Iolu: "Nu am aşteptări de solidaritate de la jurnalişti, am aşteptări de bună credinţă"

A venit la Costineşti, după şase ani, unde edita ediţia de vară a ziarului studenţesc "Opinia Veche", la care a scris în tinereţe. Liviu Iolu a ţinut trainingul "Freelancer sau jurnalist angajat" la Journalism Summer School; a fost uimit să constate dorinţa studenţilor de a învăţa o mesrie "care se face cu emoţii". Crede că deontologia unui jurnalist trebuie să vină din interiorul său şi că jurnalismul presupune şi mult orgoliu.

Cum e la Costineşti, de acestă dată la invitaţia studenţilor jurnalişti în cadrul Journalism Summer School?

Mă bucur să revin în Costineşti după 6 ani. Mă bucur să găsesc acelaşi spirit de a învăţa meserie a studenţilor din Iaşi. Fie că fac un ziar, fie că fac o revistă sau un training pe jurnalism, într-un loc în care alţii fac plajă. Să faci jurnalism când alţii fac plajă, face parte din meseria de jurnalism. Este un lucru pe care eu îl consider excepţional. Aşa au ajuns cei mai mulţi studenţi de la Iaşi să lucreze în presă şi să facă performanţă venind în vacanţă şi muncind pentru această meserie.

Aveţi încredere în studenţii de pe băncile facultăţii că vor schimba lucrurile sau lucrurile se vor schimba pentru ei?

Eu am încredere că noi toţi vom schimba lucrurile în presă. Până la urmă noi suntem aceeaşi generaţie. Diferenţele nu vor fi foarte mari între noi. Voi după ce ieşiţi de pe băncile şcolii intraţi în concurenţă cu mine. Nu neapărat în concurenţă că suntem colegi şi ideea e să ne canalizăm forţele pentru a face lucruri bune. Cred că încercând să vorbesc cu cât mai mulţi studenţi cum am făcut şi acum, şi la Iaşi ajungem să schimbăm ceva în meseria asta.

„Cel mai important cod deontologic jurnalistic este codul pe care el şi-l impun”

Până la urmă, jurnalismul, mai presus de meserie e şi un mod de a trăi?

Fără asta nu poţi să faci meseria pentru că dacă nu vrei, nu poţi să faci meseria asta. Nu e o meserie ca oricare alta, este o meserie în care îţi trebuie nişte aptitudini. Este o meserie care se face cu emoţii, iar emoţia te duce mai departe în această meserie.

Ce mai înseamnă azi deontologia jurnalistului? Ea ar trebui să vină din bunul simţ pentru public?

Deontologia jurnalismului trebuie să vină în primul rând din interiorul unui jurnalist. La cele mai mari instituţii de presă există coduri deontologice, dar cel mai important cod deontologic jurnalistic este codul pe care el şi-l impun. El este format din regulile de bun simţ ce vin din interiorul fiecărui jurnalist. Dacă nu vin, acel jurnalist nu va performa, va şantaja, va face lucruri care vor dăuna acestei meserii. Fiecare trebuie să-şi respecte meseria şi dacă o face aşa cum trebuie, acel cod deontologic este mai presus decât celelalte scrise pe o hârtie sau într-o redacţie.

Mai sunt jurnaliştii solidari?

Jurnaliştii nu au fost niciodată solidari. E o meserie care presupune mult orgoliu şi de la nişte oameni orgolioşi nu poţi să ceri solidaritate. Se solidarizează în situaţii extreme, ceea ce nu este până la urmă foarte rău pentru că se stimulează competiţia. Eu nu am aşteptări de solidaritate de la jurnalişti, eu am aşteptări de bună credinţă. Dacă toţi şi-ar face meseria corect, normal asta e cea mai mare solidaritate.

„Nu premiul trebuie să fie motorul care te împinge să faci un subiect, ci trebuie să vină ca o consecinţă a unui subiect bine făcut”

Freelancer sau jurnalist angajat?

Angajat la început până când reuşeşti să deprinzi toate tainele meseriei ca să reuşeşti să devii un bun freelancer.

Să înţeleg că asta o veţi face în viitor?

Cel mai probabil, da. Voi lucra ca freelancer, nu ştiu dacă peste două luni sau peste doi ani sau peste cinci ani. În momentul în care mă voi simţi pregătit profesional să fac toate lucrurile pe care eu cred că trebuie să le facă un jurnalist cu respect pentru meseria asta voi ajunge să fac freelancing. În momentul în care nu mă voi mai simţi bine într-o redacţie din mai multe cauze, şefi, colegi, în momentul acela aş fi sigur că o să fac meseria asta aşa cum cred eu că e bine pe cont propriu.

Aspiraţi la premii în jurnalism?

Premiile au fost o perioadă interesantă în viaţa mea. M-au ajutat. Nu le-am vânat neapărat, dar nu cred că este o etapă pe care trebuie să o prelungeşti în viaţa de jurnalist. Nu premiul trebuie să fie motorul care te împinge să faci un subiect, ci trebuie să vină ca o consecinţă a unui subiect bine făcut.

Andreea Jugaru