luni, 13 septembrie 2010

Interviu Laurenţiu Mihu: "Această criză ar trebui să fie un criteriu de selecţie care să ducă la ceva mai bun în presă"

Invitat la Journalism Summer School, Laurenţiu Mihu, redactor-şef adjunct la cotidianul România Liberă, a acordat un interviu în care a explicat schimbarea ziarului la care lucrează şi a vorbit despre presa scrisă din România: "Această criză ar trebui să fie un criteriu de selecţie care să ducă la ceva mai bun în presă".

Rebranduirea ,,României Libere” a dus la modificări asupra tirajului? Se văd unele schimbări în această privinţă?
Există schimbări! Cifrele sunt disponibile public, dar această "rebranduire" nu este relevantă sub aspectul cifrelor ci şi asupra a ceea ce vrem să le oferim cititorilor. Schimbarea ziarului nu este doar o redesenare a lui ci şi o schimbare în care gândim şi conţinutul. Eu sunt sigur că cititorii noştri văd ca pozitivă această schimbare, chiar dacă, cu siguranţă, au existat temeri printre cititorii noştri şi printre cei care pur şi simplu vor să vadă cum arată noul "România Liberă" fără să fi citit înainte.

Au existat oameni circumspecţi vizavi de modul în care a fost redesenat ziarul. Mulţi se tem la orice redesenare a unui ziar că un cotidian serios se transformă într-un soi de tabloid şi există această teamă a tabloidului care este, din punctul meu de vedere, întemeiată, dat fiind modul în care se consumă presa scrisă astăzi în România.

Un lucru este cert: "România Liberă" de astăzi este, în opinia mea, mult mai bună decât "România Liberă" dinainte de redesenare, măcar prin faptul că nu are doar un design prietenos, ci şi un conţinut gândit mai atent. Cât de mult corespunde imaginea mea care poate fi îndreptată, ca subiectivă, cu a celor care consumă ziarul în mod obişnuit şi a celor care se mai uită din curiozitate peste el, este o chestiune destul de greu de cuantificat. Dar din punctul meu de vedere, a fost binevenită această redesenare şi această regândire a ziarului.

Am auzit mulţi cârcotaşi care spuneau că frontispiciul seamănă cu cel al tabloidului "Libertatea".
Cum comentaţi această afirmaţie?
Eu nici nu pot să comentez. Sunt relativ uimit că există această analogie! Pe de altă parte, atâta timp cât unii consideră că frontispiciul seamănă cu cel al "Libertăţii", mă bucură măcar un lucru: că şi conţinutul nu seamănă cu cel al tabloidului amintit pentru că, realmente, evoluăm pe două misiuni total diferite.

Dintotdeauna aţi vrut să deveniţi jurnalist?
La început am vrut să devin medic şi apoi jurnalist. Cu medicina m-am răzgândit aproape în ultimul moment şi, ca atare, am devenit ziarist. Mă bucur că am ales să fac această meserie!

Până unde merge compromisul pentru un jurnalist?
N-ar trebui să meargă până niciunde! Nu există o limită clară a compromisului. Mai depinde şi cum definim acest concept? Eu înţeleg întrebarea altfel: cât de des şi până unde poţi să încalci limitele pe care ţi le impune deontologia. Din punctul meu de vedere, există un singur răspuns: nu poţi şi nici nu trebuie să le încalci măcar puţin. Curajul în presă înseamnă până la urmă compromitere şi efectele sunt destul de perverse, nu sunt cuantificabile imediat dar ele au posibilitatea să distorsioneze modul în care cititorul se raportează la lucrurile din jurul lui şi acesta este un lucru foarte dăunător pentru societate.

 "Nu este un semnal pozitiv reducerea dimensiunii ziarului RL"

Cum îţi poţi desfăşura activitatea atunci când trebuie să lucrezi în anumite condiţii impuse de patron şi trebuie să fii foarte atent ca ceea ce scrii să nu fie în detrimentul tău?
Să atingi unele subiecte de mare interes dar să o faci într-un mod cât mai adecvat politicii impuse de conducere?
Asta este o întrebare capcană! De obicei, jumătăţile de măsură nu sunt cele mai bune soluţii şi cele mai bune căi de a o apuca. În mod normal, un articol care respectă criteriile gen: reprezentativ pentru publicul general, bine documentat, nu ar avea de ce să nu apară în presă. Personal, nu m-am confruntat cu astfel de lucruri. Evident că experienţa personală ar fi fost potrivită ca să îi explic cuiva cum să facă în astfel de situaţie. Dar neavând această experienţă, nu pot să dau sfaturi practice. Cert este că nu trebuie plecat la drum cu această premisă că sigur mi se va pune talpa pe ceafă şi nu ştiu cum s-o mai scot. În astfel de situaţii, dacă ele apar şi dacă există, cauţi o rezolvare pe moment.

Situaţia actuală ne arată că online-ul a întrecut printul ca număr de cititori. Cum vor reuşi ziarele să iasă din acest decalaj economic?
Acum, mai mult ca oricând în ultimii ani, cum va reuşi presa să supravieţuiască? Vremurile sunt destul de încărcate de veşti negative; vorbesc de presa scrisă, fie online, fie print. Sunt sigur că, totuşi, presa va depăşi criza pentru că şi societatea românească va face acest lucru. Acolo, amplitudinea situaţiei economice este mult mai mare decât în presă, dar eu însă sunt curios cum va reuşi presa să depăşească criza aceasta. În mod normal, ar trebui să ne întărească şi această criză ar trebui să fie un criteriu de selecţie care în final să ducă la ceva mai bun decât exista dinainte de instalarea crizei în presă. Dar, evident sunt curios şi eu cum vor evolua lucrurile pentru că nu am o garanţie a unui succes pentru presă după criza aceasta. După cum nu am nicio garanţie a faptului că presa va involua din cauza situaţiei economice din prezent.

Se va produce, în viitorul apropiat, o schimbare a formatului la ,,România Liberă” din broadsheet în tabloid?
Nu există astfel de planuri! Vrem să rămânem la acest format pentru a ne diferenţia de celelalte ziare. Această diferenţiere există şi la conţinut. Pe de altă parte, calitatea unui ziar nu este dată neapărat de calitatea sau mărimea colii de hârtie pe care este tipărit. Raportat la acest detaliu a mărimii ziarului, România Liberă a rămas consecventă cu ea însuşi. Cred că totuşi într-un ziar cauţi cu total altceva decât dimensiunile colii de hârtie. Eu nu cred că este neapărat un semnal pozitiv reducerea dimensiunii ziarului aşa cum s-a întâmplat în cazul altor cotidiene. După cum este un semnal şi negativ pe care îl dă cititorilor prin păstrarea formatului dinainte de redesenare.

"O societate neinformată, parţial informată sau prost informată este vulnerabilă excesiv de tot felul"

De ce s-a produs atât de târziu această schimbare? Mario Garcia, cel care a făcut redesenarea, spunea că "era un ziar ca în anii ‘90"?
Ceea ce este cel mai important este că această schimbare s-a făcut! Acum eu nu pot să detaliez motivele pentru care s-a făcut, cum ziceţi, prea târziu. Eu doar mă mulţumesc că ea a fost făcută şi nu cred că această modificare s-a făcut atât de prea târziu cum o spun unii. Oricum, e mult mai bine că a fost făcută decât să fi continuat în acelaşi format.

Până unde trebuie şi este normal să meargă o anchetă de presă?
Până la capăt. Până la epuizarea subiectului.

Chiar dacă trece de unele norme deontologice?
Evident că o anchetă de presă se face cu respectul legilor ţării în care faci acest lucru şi cu respectul normelor deontologice care reglementează această meserie de ziarist. Dar o anchetă se poate face foarte bine, respectând unele reguli de un simţ care se regăsesc şi în normele deontologice şi nu cred că aceste reglementări au constituit vreodată vreo piedică pentru a construi o anchetă de presă de succes şi bine înghegată.

Sunt depăşite aceste norme şi când se urmăresc anumite interese?
Totdeauna există interese exterioare actului jurnalistic atunci când normele deontologice sunt încălcate, indiferent dacă este o anchetă, un reportaj sau o modalitate în care tu vrei să obţii o ştire.

Credeţi că numai situaţia economică actuală este de vină pentru scăderea tirajelor/vânzărilor?
Evident că nu, pentru că tendinţa de scădere a audienţei şi a tirajelor ziarelor exista şi înainte de criză. Situaţia economică poate să fi accelerat această tendinţă. Nu este deloc îmbucurător faptul că publicul nu este atât de receptiv pe atât cât am vrea noi, ca ziarişti, să fie şi publicul pentru el însuşi, pentru faptul că o societate neinformată, parţial informată sau prost informată este vulnerabilă excesiv de tot felul.

Politica ziarului la care lucraţi pune accentul mai mult pe mediul online sau printul nu este nici el neglijat?
Se pune foarte multă bază pe online! Asta se vede prin faptul că a fost relansat şi siteul romanialibera.ro şi se merge foarte mult şi pe print. Dovadă este că România Liberă a investit într-o redefinire şi o redesenare a variantei sale de print. Ca atare, nu este neglijat niciuna dintre aceste două dimensiuni.

"Nu-mi dau seama cum tehnologia 3D poate creşte calitatea printului"

Din punctul de vedere al competitivităţii, este bine venită această criză economică?
Adică rămân puţine şi bune?
Dacă privim din acest unghi, această criză ar trebui să se transforme şi într-o oportunitate pe acest palier. Pe de altă parte, sunt şi eu curios cum vor ieşi ziarele şi presa, în general, din criză. Dacă problemele pe care le aveam înainte şi pe care le avem acum există o posibilitate să scăpăm, vor rămâne în continuare, înseamnă că de această criză nu s-a profitat cum trebuie! Nu pot să spun acum că la finalul crizei vor rămâne ziarele bune şi care merită pentru că nu este obligatoriu să se întâmple aşa. Există diverse variabile care pot schimba datele problemei. După cum nu pot să spun că vor rămâne numai ziarele bune şi foarte multe slabe sau invers.

În afară de a veni cu ceva în plus la ştirile difuzate la radio sau tv, ziarele se mai pot redresa şi cu investigaţii sau reportaje bune?
Reportajul şi investigaţia vor rămâne întotdeauna două puncte forte în poltica editorială a oricărui ziar. Şi cu cât ele vor fi mai bine lucrate, cu atât şansele ca de creşterea calităţii conţinutului vor fi mai mari şi mai apropiate de ceea ce trebuie să fie. Dar evident, ştirea şi modul în care ea va fi valorizată, acum că este această competiţie a printului şi a televiziunii, plus online-ul, doar reportajele şi anchetele închegate pot să ducă la o creştere a conţinutului editorial.

Să presupunem că presa va continua această pantă descendentă, veţi susţine în continuare printul?
Eu susţin că printul va rămâne un element forte în presa scrisă şi că, cel puţin în România, nu este cazul să ne facem prea multe griji în perioada următoare cu privire la aşa-zisa Apocalipsă care paşte printul.

Tehnologia 3D poate fi o soluţie pentru a salva printul?
Cred că orice tehnologie poate fi o oportunitate după cum poate să incube şi anumite capcane. Sincer să vă spun, nu-mi dau seama în acest moment cum ar putea ea să contribue la salvarea şi la creşterea actului jurnalistic. Dar este o variantă!

Care dintre ziarele (Evenimentul Zilei şi România liberă, n.r.) la care aţi lucrat şi o faceţi în continuare se pliază pe aşteptările dumneavoastră?
Amândouă! Până am plecat de la Evenimentul Zilei, s-a pliat foarte bine pe ceea ce vroiam. România Liberă, în acest moment, prin simplul fapt că încă mai sunt acolo, se pliază foarte bine şi întotdeauna este loc de mult mai bine. A fost cazul atât la fostul cât şi la actualul cotidian la care lucrez şi sunt sigur că este valabilă afirmaţia şi pentru alte ziare şi pentru alţi ziarişti. Dar loc de mai bine rămâne întotdeauna!

Ce a provocat plecarea de la "Evenimentul Zilei"?
Dorinţa de a evolua. A mai existat această nouă oportunitate la România Liberă pe care vroiam să o fructific.

Cum l-aţi sfătui pe un viitor jurnalist să aleagă presa scrisă? Ce sfaturi i-aţi da? Cum l-aţi convinge?
În primul rând, ar trebui să se convingă din datele pe care le culege singur din teren că merită să intre sau nu în această meserie. Mai ales că a fi jurnalist înseamnă să alegi şi să ştii ce să alegi. Pe de altă parte, în presă trebuie să fii conştient de două-trei lucruri: să ştii de ce ai intrat, pentru că aceasta este o meserie totodată vocaţională nu e doar un job, atâta timp cât evoluezi între marjele bunului simţ, a simţului critic şi al respectului pentru normele deontologice, care, din punctul meu de vedere, la dezvoltarea unui jurnalist sunt la fel de importante ca şi talentul şi capacitatea de muncă. Cât timp îndeplineşti condiţile acestea, nu văd de ce nu ai putea să nu realizezi ceea ce îţi propui.


Mihai CĂPRARU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu