marți, 7 septembrie 2010

Interviu Sanda Nicola: „Dă-i unui om libertate, şi felul în care o va gestiona o să-ţi dea măsura caracterului lui”

În cea de-a doua zi a Journalism Summer School, cei care au vorbit studenţilor au fost Sanda Nicola, jurnalist freelancer, şi Liviu Iolu, senior editor la Evenimentul Zilei. Tema abordată de către jurnalişti a fost ”Jurnalistul freelancer versus jurnalistul angajat”. Sanda Nicola a acordat un interviu în care a vorbit despre ideea de freelancer, avantajele şi dezavantajele acestei cariere şi proiectul la care acum lucrează: o academie de media.

Consideraţi că este posibil să alegi din start să fii un freelancer, fără să-ţi începi cariera ca jurnalist angajat, sau fără să-ţi construieşti un nume, o identitate înainte?
Depinde. Dacă este să mă refer exclusiv la faptul cum îmi gestionez eu cariera cu siguranţă este un lucru extrem de important faptul că am petrecut ani mulţi şi destul de interesanţi în interiorul sistemului, lucrând în redacţii de ştiri competitive şi beneficiind de expunerea pe care ţi-o oferă nişte televiziuni mari. Însă dincolo de asta, cred că nu poţi fi freelancer, şi în nici un caz linie de succes dacă nu eşti foarte matur, dacă nu eşti foarte disciplinat, şi dacă nu tragi de tine enorm. Să ştiţi că am întâlnit cazuri de oameni foarte talentaţi, jurnalşiti foarte buni care odată ce au ieşit din sistem, s-au cam pierdut. De ce? Pentru că nu au ştiut să-şi impună un soi de autodisciplină. Dă-i unui om libertate, şi felul în care o va gestiona o să-ţi dea măsura caracterului lui. Sunt mulţi care chiar nu pot profesa fără să fie coordonaţi de cineva. Eu mă simt o norocoasă. Eu am avut mai multe aşteptări de la mine, decât şefii mei.


Care credeţi că sunt avantajele şi dezavantajele de a fi propriul tău şef?
Păi m-aş axa pe dezavantaje. Ceea ce mie îmi îngreunează mult situaţia este faptul că eşti direct răspunzător de modalităţile prin care îţi finanţezi proiectele şi felul în care eşti recompensat pentru munca ta. Este o negociere permanentă, eşti lipsit de protecţie, ţine exclusiv de abilităţile tale de vânzător de produse, nu mai are legătură cu jurnalismul, de cât de bine dai în faţa camerei. Trebuie un pic mai mult, să fii un manager al resurselor, un negociator mai bun.

„Ceea ce lucrează acum în favoarea mea, este decredibilizarea presei per ansamblu.”

Vi se acordă o mai mare sau mai mică credibilitate ca jurnalist independent?
Lucrurile se schimbă. Într-o primă fază în mod cert mă bazam foarte mult pe credibilitatea agonisită din perioada în care lucram pentru o televiziune sau pentru alta, ulterior am rămas destul de singură pe lume şi pe cont propriu şi neprotejată, deci lucrurile au fost destul de... complicate. Ceea ce lucrează acum în favoarea mea, şi regret să spun asta, este decredibilizarea presei per ansamblu. Faptul că în ultimii ani în care galopant s-au decredibilizat atâtea personalităţi media, faptul că am lipsit din peisaj, astăzi lucrează în favoarea mea.

Cum reuşiţi să vă promovaţi ca freelancer?
Prin ceea ce fac. Eu îmi doresc să-mi fac meseria la standarde foarte înalte. Mă interesează mai puţin câtă lume ştie că fac meseria asta. Pentru mine asta contează mai puţin. Pentru că am trăit vremuri în care eram săptămânal în paginile unei reviste şi comunicate de PR spuneau cât sunt eu de competentă. Dar nu neapărat din acest tip de expuneri am extras anumite beneficii. Eu am o dragoste clară şi foarte mare pentru această meserie.
E mai puţin important dacă felul în care o practic acum e de o mare notorietate, sau nu. Mă interesează să-mi fac meseria aşa cum am învăţat s-o fac şi da, să fiu remunerată la nivelul aşteptărilor mele, şi pe măsura efortului pe care l-am depus. Că ştie toată lumea sau nu, e mai puţin important.

Cât de mult contează suportul pe care ţi-l oferă o redacţie, un trust? Dai acelaşi randament când eşti independent?
Depinde de la individ la individ. Se poate întâmpla ca în interiorul unei redacţii să lâncezeşti. Pentru mine din toate punctele de vedere a fost un pas înainte. În momentul în care am început să lucrez independent am descoperit că pot fi mult mai creativă decât credeam. În interiorul sistemului există mereu această raportare şi comparaţie la ce fac alţii. Trusturile se copiază între ele, prezentatorii, reporterii se copiază între ei. În momentul în care am ieşit din acest cerc vicios, am început să gândesc mult mai mult pe cont propriu şi au ieşit lucruri mult mai interesante decât înainte.

Responsabilitatea nu este mai mare?
Responsabilitatea este imensă, dar nu sunt genul de om care să se ferească de responsabilitate, dimpotrivă din momentul în care am devenit independentă mi-am asumat responsabilităţi mult mai mari. Gândiţi-vă că eu nu negociez venituri doar pentru mine. Eu plătesc colaboratori, asigur deplasări. Toate lucrurile astea costă, şi pentru acestea trag, eu nu trag exclusiv pentru venitul meu, ci pentru echipă. Reprezint interesele unei echipe, mă străduiesc să asigur venituri pentru toţi oamenii care lucrează pentru mine, şi plătesc foarte multe taxe către Statul Român.

Impactul materialelor transmise de d-voastră în Europa este mare. Cum se văd lucrurile în România? Sunteţi primită cu braţele deschise, sau refuzată din start?
Aici depinde de context. Eu sunt foarte conştientă că va mai dura până când atât publicul, cât şi autorităţile, vor înţelege că de fapt a fi freelancer nu e ceva de rău, şi mai mult de atât, felul în care tu contribui este încă uşor neclar. Eu cred că nu este întru totul vina lor. Cred că undeva, răspunderea este şi la noi, la freelanceri care până acum nu ne-am reunit într-un organism care să ne protejeze şi să ne promoveze într-un fel. Mi-e limpede că unii oameni nu ştiu că sunt şi jurnalişti care nu poartă legitimaţie de Antena 1 sau Evenimentul Zilei, şi tot jurnalişti se cheamă, şi poate-şi fac meseria chiar mai bine.

Nu încercaţi să le explicaţi că, într-un fel, îi promovaţi în afara Europei?
A nu se înţelege că-i promovez. Eu încerc să transmit realităţile aşa cum sunt, cât mai echilibrat cât mai consistent, şi să valorific interesul pe care media străină îl are pentru România. Nu sunt promotorul României, nu sunt ministrul turismului, nu sunt nici măcar PR-ul ei. Sunt un jurnalist care încearcă să transmită informaţia corectă din şi despre România.


„Dacă mai mulţi jurnalişti s-ar dezbrăca de anumite orgolii profesionale, lucrurile ar merge mult mai bine.”

Cu recunoştinţa muncii d-voastră cum rămâne? Nu aveţi un orgoliu obişnuit al jurnalistului, obişnuinţa de a vă apărea într-un colţ semnătura?
Uneori apare, alteori nu... Dacă mai mulţi jurnalişti s-ar dezbrăca de aceste orgolii profesionale, lucrurile ar merge mult mai bine. Eu sunt un caz fericit. Eu sunt un om care a avut parte de multe: am fost prezentator de prime time, am fost corespondent internaţional, am acoperit preţ de doi ani de zile cele mai importante evenimente de pe glob. Mi-am văzut chipul de destule ori pe coperţi de revistă. Ce latură, ce parte a orgoliului meu n-a fost hrănit? Am ajuns la maturitatea la care să-mi dau seama ce e bine pentru mine, şi ce e inutil. Cred că înţeleg foarte bine meseria de jurnalist. N-o să pretind niciodată că sunt mai talentată decât alţii, că sunt mai deşteaptă.


Ce proiecte desfăşuraţi în această perioadă? Cu cine mai colaboraţi?
Principalul proiect pe care-l am în lucru şi unde, cumva, se concentrează toată energia mea şi toate veniturile pe care pot să le obţin se numeşte ”Academia de Media”. Este un organism care va reuni o serie de freelanceri care s-au profesionalizat în şcoli de jurnalism din strǎinǎtate. Încercăm să importăm ceea ce am învăţat noi. Încercăm să oferim celor care îşi doresc să exceleze în jurnalism aici. Avem sprijin atât din ţară cât şi din străinătate. Pentru a oferi traineri de nivel foarte foarte înalt, şi cred că ăsta este principalul eveniment şi lucru, care mă motivează pe mine să merg mai departe. Important este că am găsit sprijin şi înţelegere la oameni extrem de valoroşi din ţară şi din străinătate.
Sper să fie o chestiune de săptămâni pânǎ Academia de Media va fi lansată oficial, cu o ofertă clară de cursuri, care să pregătească jurnalişti, să-şi însuşească principii fără de care meseria asta nu se poate face.
Dincolo de asta voi păstra toate colaborările cu media internaţională. Sunt lucruri care te recompensează în plan moral extraordinar.


Irina GOCIMAN

3 comentarii:

  1. Buna ziua doamna Sanda am si eu o intrebare pentru dvs .1.Une ma pot angaja ca colaborator sau corespondent eu fiind jurnalist freelancer acreditat IFNM NEWMARJ NEW JERSY SUA astept niste idei de la dvs am inteles ca mai mult in strainatate ar fii mai interesati cu stima Liviu

    RăspundețiȘtergere
  2. la 9 sept.s-ar putea decide soarta lui johannis[in caz ca iese preshedinte],vadim s-a unit cu ponta,minoritatzile s-ar putea unii cu johannis,pmp-ul,pdl-ul ,diaspora tot cu johannnis,tariceanu cu ponta.show's go on.

    RăspundețiȘtergere
  3. pe 16 dec. '89, cand am auzit pt.prima data focurile alea de arma,am simtzit ca situatzia politica se clatina[ca ceaushescu v-a cadea].aceleashi evenimente au continuat [ascultand ''radio europa libera''].mai tarziu pe 22 dec. la ora 5 a.m.,pe o bezna totala aud un sunet de motor.cand se apropia ,am vazut un reflector maree ,ca aceea de spectacole.bine ca mi-am dat capul jos,altfel ma ucideau crezand ca-s fie terorist,fie revolutzionar sau din armata [cu vreo 2 ani inainte pe acolo trecea ceaushescu intr-o'' vizita de lucru''].dupa ce ceaushescu fugise,iar luptele nu se mai terminau,gorbaciov,daduse ordin sa se trimita un helicopter dotat cu mitraliera ca sa inervina in oprirea conflictului.acest ordin m-a obligat sa plec de acasa fiindca nu aveam subsol ,shi am mers la cineva care avea,doar era mai aproape de locul unde era conflictul.oricum era la 700-800 m de unde locuiam ,iar unde mergeam ,era shi mai aproape.am stat mai multe ore acolo crezind ca acel helicopter v-a veni,dar n-a mai venit,shi am plecat acasa.bine ca am plecat cu 10-15 min, mai devreme fiindca terorishtii se indreptau spre noi sa ne omoare [ulterior am aflat acest lucru de la cineva].oricum focurile de arma au durat zi shi noapte trebuind c-a sa se faca paza cu skimbul.pe 25 dec. ,dupa ce ceaushescu a fost executat,razboiul a incetat.

    RăspundețiȘtergere